În faţa Școlii Primare “Gh. Asachi” de pe pitoresc bulevard Ștefan cel Mare tronează statuia de marmură albă de Carrara a lui Gheorghe Asachi (1788-1869). Lucrarea a fost realizată, în 1890, de sculptorul bucureştean Ion Georgescu, considerat a fi cel mai mai de seamă reprezentant al neoclasicismului în sculptura românească. Printre lucrările lui Ion Georgescu se numără și mulajul basoreliefului aflat pe piatra tombală a lui Mihai Eminescu, din Cimitirul Bellu din București. Basorelieful reproduce chipul lui Eminescu, așa cum a fost el inclus în tabloul ”Junimii”.
Statuia lui Gheorghe Asachi a fost amplasată pentru prima dată, la data de 14 octombrie 1890 în curtea Bisericii “Sfinții Trei Ierarhi” pe partea de nord, acolo unde Gheorghe Asachi întemeiase „Şcoalele” sale, tocmai în semn de apreciere a rolului său de întemeietor al învățământului în limba română din Moldova. La festivitatea de inaugurare, participanții au primit o broșură cu biografia lui Gheorghe Asachi tipărită gratuit de librarul, editorul și anticarul ieșean Elias Șaraga.
La baza socluluisunt aşezate, într-o casetă metalică, osemintele sale şi ale soţiei, pianista Elena Asachi (născută la Viena cu numele de Eleonore Teyber). Rămăşiţele pământeşti ale celor doi au fost aduse, cu ocazia dezvelirii statuii în 1890, de la cimitirul bisericii „Sfinții Patruzeci de Mucenici” din Copou, unde au fost înhumate iniţial. Din acest motiv, în curtea din spatele bisericii se găsește bustul lui Gh. Asachi, lângă cel a lui Ion Creangă, care a fost diacon la aceeași biserică. (Pe soclul bustului stă scris: „Asachi este bărbatul care în vremi grele s-a străduit pentru luminarea neamului său. Care a fondat în Moldova cea dintâi tipografie sistematică și cea dintâi foaie periodică, care a povățuit ani întregi școalile noastre naționale. Mihail Kogălniceanu”.)
La mutarea osemintelor lui Gheorghe Asachi, acestea au fost purtate pe umeri de câţiva dintre foştii elevi ai lui Gheorghe Asachi, printre care Nicolae Ionescu (membru fondator al Academiei Române), pictorul Gheorghe Panaiteanu-Bardasare (fondatorul Pinacotecii Naționale di Iași) şi istoricul Theodor Codrescu (redactor, tipograf, traducător). (Ilustrul om de litere și tipograf Theodor Codrescu dă numele celebrului campus sudențesc din Copou).
Revenind la statuie, sculptorul a ales să-l aşeze pe Asachi într-un jilţ, după modelul lucrării „Moise” a lui Michelangelo Buonarotti. Lucrarea care îl reprezintă pe Asachi a fost sursa de inspirație pentru statuia din bronz a mitropolitului Dosoftei, realizată de sculptorul Iftimie Bârleanu, aflată în imediata apropiere a casei cu arcade, ce adăposteşte astăzi Muzeul “Sf. Iararh Dosoftei-Mitropolitul”.
Pe soclul monumentului se află inscripţia: „Primului învăţător, Gheorghe Asachi, şcolile româneşti recunoscătoare”. Pe laterale soclului sunt amplasate două basoreliefuri: primul îl înfăţişează pe Gheorghe Asachi în calitate de arhitect, în timp ce prezintă domnitorului Mihail Sturdza, planurile de construcţie ale Academiei Mihăilene (1835), în timp ce al doilea basorelief îl surprinde pe Gheorghe Asachi oferind coroniţe de flori elevilor premianţi de la Gimnaziul „Vasile Lupu” (pe fundal, în partea dreaptă, se conturează imaginea bisericii Trei Ierarhi).
În anul 1897, odată cu inaugurarea clădirii Teatrului Naţional, statuia lui Gheorghe Asachi a fost mutată în faţa acestei instituţii, în semn de apreciere a faptului că Ghorghe Asachi a fost cel care a pus în scenă primul spectacol de teatru în limba română „Myrtil şi Chloe”, în data de 27 decembrie 1816, piesă de teatru tradusă şi adaptată de acesta.
În anul 1905, statuia lui Gheorghe Asachi a fost din nou mutată și reamplasată aproape de locul iniţial, în curtea Şcolii nr. 1, odată cu realizarea statuii lui Vasile Alecsandri. Vasile Alecsandri a fost primul director al teatrului din Iași, pentru că în anul 1840, anul înființării Teatrului Mare de pe Copou, Vasile Alecsandri împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi au asigurat conducerea teatrului din Iași, moment în care Aelcsandri și-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai răsunătoare succese. (Vasile Alecsandri este primul cetățean de onoare al orașului Iași, titlu onorific acordat de către primarul Dimitrie Gusti, în momentul în care scriitorul a câștigat “Premiul Gintei Latine” în 1878).
Astfel că statuia “ușărnică” a lui Gheorghe Asachi și-a găsit în cele din urmă locul pe Ulița Mare (bulevardul Ștefan cel Mare). Ce alte statui “ușărnice” mai cunoașteți în Iași?